Nu cred în răzbunare

Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Așa zicea Legea Talionului, nu?

Mi-a fost dat să cunosc oameni care, atunci când li se face un rău, primul lucru pe care îl fac este să caute răzbunare. Și reușesc, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Și abia după ce se răzbună, își permit luxul de a se retrage într-un colțișor, pentru a-și linge rănile. Mă fascinează, dar mă și obosește jocul lor, din care nu reușesc să învăț nimic.

Bună, sunt Raluca și sunt BonJovi-holică!

Știți cum iese o fată de la un concert Bon Jovi? Hipnotizată!

Dacă te gândești ce ingrediente se combină acolo, n-ai cum, dom’le, n-ai cum să nu te treacă toți fiorii reci pe spate, în ciuda celor 35 de grade de peste zi.

Concertul a debutat perfect: cu zâmbetul ăla „topitor” al lui Jon Bon Jovi. La cât de alb si fermecător e, nu mai era nevoie de atâtea reflectoare pentru a lumina atmosfera. Un artist rock atât de cunoscut, sculptat frumos în fibră nici prea-prea, nici foarte-foarte, vocea sexy-răgușită și ochii ăia albaștri au fost îndeajuns încât să aud câțiva bărbați invidioși în jur, care se plângeau că ar fi un concert pentru fete. Din căte mi-am dat seama, fetele nu prea aveau timp să își contrazică iubiții supărați.

Interpretarea a fost impecabilă, trei ore în care, în ciuda căldurii, nu s-a simțit nici o picătură de transpirație în vocea solistului. Dacă nu aș ști mai bine, aș fi putut să jur că fac playback. Aproape 60.000 de oameni i-au cântat lui Richie Sambora un „happy birthday” demn de un chitarist așa zelos.

Să nu vă prind cu felicitări azi!

La fiecare 1 iunie mă enervez. Pentru că e ziua în care mi se confirmă faptul că ne place tare să fim ipocriți. Și nu ratăm nici o ocazie.

NU E ZIUA NOASTRĂ! O dată în viață ar fi drăguț să ne dăm mai puțin importanți și să îi lăsăm pe adevărații copii să fie importanți. Știu că noi, adulții, facem universul lor să se învârtă, dar să nu lăsăm ideea asta să le fure bucuria de a fi ei, copiii, în centrul atenției astăzi.

Homosexual sau narcisist?

Eu tare aș vrea sa punem mână de la mână și să scriem un roman WEB 2.0 cu întâmplări din metrou. Un lucru e sigur: ar fi amuzant!

Săptămâna asta iar m-a plesnit râsul pe înfundate și de una singură în metrou. În fața mea era un tip de ăla, decupat de pe revistele glossy.  Înalt, ochi albaștri, frezat după ultima strigare, buze nici prea-prea, nici foarte-foarte… Un peisaj în două picioare demn de admirat cu luminile date la maxim.

După ce ai cucerit cetatea, intri în ea încălțat

Mi s-a întâmplat de multe ori o chestie care, până de curând, îmi părea ciudată.

De obicei, îmi place să fac lucrurile de una singură pentru că urăsc să depind de cineva. Dar mai sunt și situații în care îmi dau seama că am nevoie de ajutor. Le urăsc, repet. Primii oameni la care mă gândesc sunt, evident, cei apropiați, cei de la care se spune că îți poți permite să ceri ajutor.

Caut definiție pentru „muzica românească”

Cred că e prima dată când mă bucur că nu lucrez în radio pe un post care ar presupune să fac eu playlistul. Pentru că aș fi în dileme mari legate de legea asta cu 40% muzică românească la radiouri.

Nu m-am ascuns niciodată, nu sunt patrioată, dar nici nu am cu ce. Dacă aș fi în situația pe care am zis-o mai sus, nu aș avea idee cum să fac să mulțumesc și capra și varza.

Contez pe 2012 să schimbe lumea pentru mine

Uneori, oameni de la care ai pretenția că te-ar cunoaște, îți înșeală așteptările și te lovesc cu tot soiul de provocări. Cam cum a făcut și Diana cu mine, când mi-a transmis o leapșă dificilă rău: să zic eu cum aș schimba lumea.

Dacă se gândea puțin, își dădea seama că ideea asta, de a schimba lumea, presupune să faci planuri, să organizezi, să gândești pe viitor și să proiectezi. Sau, pe scurt, să visezi cai verzi pe pereți. Și nu prea mă pricep la asta.

Piesa „Safe” a celor de la Westlife are videoclip

Știu că mai am puțin până când blogul meu va deveni unul de promovare al trupei Westlife, dar când e vorba de pasiune, nu e loc de glumă. A ieșit pe YouTube și videoclipul piesei Safe de pe albumul Gravity.

Cred că e al doilea cel mai bun videoclip al lor, după Unbreakable. Ca și versurile și muzica Westlife, spune o poveste și  e una optimistă. Eu 5 minute m-am rupt puțin de tot și de toate.

Bon Jovi: soundtrack din epoca naivă

Mi-am descoperit pasiunea pentru muzică mulțumită surorilor mele. A fost un mare avantaj să am pe cineva care să îmi obișnuiască auzul cu muzica mai veche, bună sau mai puțin bună. Dacă nu era așa, probabil mă limitam, precum alții de vârsta mea, la Andre și Valahia.

Din Adam Lambert citire

“Sunt marginalizat si totul se reduce la gay, gay, gay, desi stiu ca reprezint mai mult decat alegerea persoanei cu care ma culc.”

Sa explic: Adam Lambert a postat, acum cateva minute pe contul lui de Facebook, videoclipul de mai jos . 1.135 de evaluari pozitive  si 163 de comentarii in 8 minute. Omul stie ce face.