Bună, sunt Raluca și sunt BonJovi-holică!

Știți cum iese o fată de la un concert Bon Jovi? Hipnotizată!

Dacă te gândești ce ingrediente se combină acolo, n-ai cum, dom’le, n-ai cum să nu te treacă toți fiorii reci pe spate, în ciuda celor 35 de grade de peste zi.

Concertul a debutat perfect: cu zâmbetul ăla „topitor” al lui Jon Bon Jovi. La cât de alb si fermecător e, nu mai era nevoie de atâtea reflectoare pentru a lumina atmosfera. Un artist rock atât de cunoscut, sculptat frumos în fibră nici prea-prea, nici foarte-foarte, vocea sexy-răgușită și ochii ăia albaștri au fost îndeajuns încât să aud câțiva bărbați invidioși în jur, care se plângeau că ar fi un concert pentru fete. Din căte mi-am dat seama, fetele nu prea aveau timp să își contrazică iubiții supărați.

Interpretarea a fost impecabilă, trei ore în care, în ciuda căldurii, nu s-a simțit nici o picătură de transpirație în vocea solistului. Dacă nu aș ști mai bine, aș fi putut să jur că fac playback. Aproape 60.000 de oameni i-au cântat lui Richie Sambora un „happy birthday” demn de un chitarist așa zelos.

În afară de două-trei piese care nu prea sunt consacrate, au cântat cam tot ce știm și iubim de la ei. La It’s my life s-a fredonat în ritm de sărituri, la Have a nice day multe-multe mâini fluturau aerul. Pe Livin on a prayer am bătut recordul la stat pe vârfuri. Așa cum am promis aici, am zâmbit tâmp la Keep the faith și mi-am dat toată silința să folosesc și ultima picătura de glas, în amintirea vremurilor în care am început să iubesc trupa asta.

Totuși, cea mai bună parte a fost spre final. După toată zbânțuiala, Bed of roses și Always, interpretate așa cum trebuie, cu emoția și răgușeala aia pe care o știam deja pe de rost (mmmmm), au fost…ambrozie acustică. E ciudat cum o voce destul de dură, ca a lui Jon, poate cânta „I wanna lay you down on a bed of roses” și să facă din asta una din cele mai cunoscute balade rock. Pentru câteva minute, am uitat că sunt între atâția oameni.

Mi-a părut rău că nu au cântat piesa mea de suflet, Misunderstood. Dar, pentru dozajul perfect de emoție de la Always și de energie de la You give love a bad name, declar că dacă Bon Jovi ar fi un viciu, nu aș ezita nici o clipă să îmi mai injectez o doză  ca cea de aseară.

Anunțuri

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: