Nu cred în răzbunare

Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Așa zicea Legea Talionului, nu?

Mi-a fost dat să cunosc oameni care, atunci când li se face un rău, primul lucru pe care îl fac este să caute răzbunare. Și reușesc, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu. Și abia după ce se răzbună, își permit luxul de a se retrage într-un colțișor, pentru a-și linge rănile. Mă fascinează, dar mă și obosește jocul lor, din care nu reușesc să învăț nimic.

Asta cu răzbunarea nu m-a ținut niciodată mai mult de o zi. De obicei, somnul de peste noapte îmi taie elanul și mă aduce într-o zonă gri. Știu că e un clișeu, dar cel mai tare m-a durut când am fost tratată cu indiferență. Și zona mea gri e plină de așa ceva. Nu afișez indierența pentru a mă răzbuna, dar a fost mai mereu prima metodă de autoapărare care mi-a fost la îndemână, ori de câte ori mi s-a dat un șut în fund. Nu sunt indiferentă, dar am ajuns la concluzia că nu strică să par mai nesimțită decât sunt.

Nu știu să mă răzbun. Atunci când am încercat-o, m-a cuprins regretul și impresia că am investit energie inutil. Nu cred în plata cu aceeași monedă, dar cred mult-mult în a camufla vulnerabilitățile. Numiți-mă falsă, ipocrită sau cum veți dori! Dacă am lupte de dus, nu știu să mânuiesc decât arme subtile.

Anunțuri

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: